De ce este necesară testarea pentru infecția cu Toxoplasma Gondii înainte de sarcină și în primele săptămâni de sarcină?
- Pentru că este o infecție periculoasă pentru făt
- Pentru că infecția depistată se poate trata chiar și în timpul sarcinii
- Pentru că riscul de a veni în contact cu parazitul este mai mare de 25% la vârsta fertilă
- Pentru că infecția poate fi prevenită prin respectarea unor reguli simple.
Toxoplasmoza este o boală infecțioasă cauzată de către un parazit numit Toxoplasma gondii (după numele rozătorului african la care a fost găsit). Pot găzdui ocazional parazitul toate animalele cu sânge cald (inclusiv oamenii și animalele domestice) dar rezervorul de Toxoplasma G. este pisica.
Pentru un adult sănătos și imunocompetent (respectiv cu imunitate adecvată) infecția cu acest parazit numit Toxoplasma Gondii nu prezintă mare importanță, majoritatea cazurilor de infecție fiind asimptomatice. Uneori pot să apară simptome mai mult sau mai puțin specifice dintre care limfadenopatia (umflarea ganglionilor limfatici), durere de cap, greața, oboseala marcată, febra, durerile musculare, iritația faringo-laringiană etc. . Formele grave la adulții competenți imunologic sunt extrem de rare.
Pentru persoanele la care imunitatea este scăzuta (gravide, cei care suferă de limfom Hodgkin, diferite forme de cancer, SIDA, lupus eritematos sistemic etc.) infecția poate duce la complicații greu de tratat și de rezolvat din punct de vedere medical. La gravide infecția se poate transmite fătului care suferă cel mai adesea în dezvoltarea lui.
Toxoplasma Gondii se transmite la om prin trei căi principale:
- prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic, în special cea de porc, oaie și vânat, sau de alimente care au venit în contact cu carnea crudă
- prin grădinărit, consumul de fructe și legume nespălate sau apă nefiltrată (se produce astfel ingestia chistelor de Toxoplasma Gondii pe care pisicile le-au eliminat prin fecalele lor și care au ajuns în praful din grădină, de pe fructe, legume, în apă etc.)
- transplacentar, de la mamă la făt.
Riscul general mediu pentru ca o femeie să facă în timpul sarcinii o infecție acută cu Toxoplasma Gondii este cuprins între 20 și 50%. Diferențele apar din cauza variatelor condiții socio-culturale și geografice (obiceiuri alimentare, educație, animalele din regiune, temperatură etc.).
La organismele imunocompetente (cele care se apără bine împotrivainfecțiilor în general) infecția cu Toxoplasma Gondii este urmată în majoritatea cazurilor de obținerea imunității definitive (se formează anticorpii IgG antiToxoplasma G. care persistă în sânge toată viața și care protejează organismul respectiv în cazul unei noi infecții). Acesta este mecanismul prin care este împiedicată transmiterea infecției cu Toxoplasma G. la făt dacă infecția primară survine cu cel puțin 4 luni înainte de momentul concepției (anticorpii IgG traversează placenta și protejează și fătul de infecție). Excepția o constituie femeile imunodeprimate (care nu se apără bine împotriva infecțiilor de orice fel), care au lupus eritematos sistemic sau SIDA, la care transmiterea congenitală a fost întâlnită deși expunerea la parazit avusese loc cu mai mult timp înainte de concepție.
Dacă infecția cu Toxoplasma Gondii a fost contractată în timpul sarcinii (primoinfecție) parazitul poate fi transmis la făt chiar și de către femeile imunocompetente. Mecanismul probabil al transmiterii implică trecerea parazitului în sânge și apoi la făt prin intermediul placentei.
Toxoplasmoza congenitală poate duce la avort, la anomalii fetale (hidrocefalie, calcificări intracraniene, microcefalie, întârziere a dezvoltării fetale, ascită sau hepatosplenomegalie), la moartea fătului sau a nou-născutului, la diverse sechele post-natale chiar dacă boala s-a vindecat etc.
Riscul infectării intrauterine a fătului, riscul apariției semnelor și simptomelor toxoplasmozei congenitale și severitatea bolii depind de:
– momentul în care a survenit infecția în timpul sarcinii,
– competența imunologică a mamei în timpul infecției acute,
– numărul și virulența paraziților transmiși fătului,
– vârsta fătului în momentul dobândirii infecției.
Dacă infecția nu este tratată riscul transmiterii intrauterine către făt crește pe măsură ce sarcina avansează, acesta fiind de aproximativ 15% în primul trimestru și de aproximativ 60% în trimestrul trei de sarcină.
În timp ce riscul infectării intrauterine a fătului crește o dată cu mărirea sarcinii efectele asupra fătului sunt cu atât mai severe cu cât infectarea survine mai devreme. Aproximativ 10% dintre infecțiile prenatale sunt urmate de avort sau moartea fătului la naștere. Alți 10 – 25% dintre nou-născuții infectați prenatal manifestă semne clinice de toxoplasmoză la naștere. Aproximativ 15% dintre acești nou-născuți mor datorită bolii. Copiii care supraviețuiesc suferă de retard mental progresiv sau de alte deficiențe neurologice și necesită cel mai adesea includerea într-un sistem special de educație.
Dacă transmiterea parazitului survine într-un stadiu mai avansat al sarcinii efectele asupra fătului sunt mai puțin severe, majoritatea copiilor infectați în timpul trimestrului trei fiind asimptomatici la naștere. La aproximativ 70% dintre copiii care au dobândit boala prenatal infecția este subclinică la nastere (adică nu prezintă semne clinice) și poate fi diagnosticată doar folosind determinări serologice sau alte investigații de laborator. Deși acești copii par sănătoși la nastere ei pot dezvolta simptome clinice și deficiențe pe parcursul vieții. Acestea se manifestă în special la nivelul ochilor (retinocoroidită, strabism, orbire), la nivelul sistemului nervos central (deficiențe neurologice și psihice, convulsii, retard mental) sau la nivelul urechii interne(surditate). S-a estimat că aproximativ o treime dintre copiii infectați prenatal vor dezvolta o deficiență a vederii mai târziu în viață.
Semnele posibile ale infectării congenitale apărute în timpul copilăriei sau mai târziu în viață sunt: anemie, chorioretinită, afectarea vederii, convulsii, surditate, febră persistentă, creștere incetinită, creșterea în volum a ficatului și a splinei, hidrocefalie, icter, dificultăți de învățare, adenopatie, retard mental, microcefalie.
Cum se evită infecția cu Toxoplasma Gondii
1. Carnea trebuie gătită la o temperatură de cel puțin 77 grade Celsius (peste această temperatură parazitul de Toxoplasma G. este distrus). Carnea congelată cel puțin 24 de ore nu mai prezintă chistele de Toxoplasma G.
2. Fructele și legumele trebuie spălate foarte bine înainte de a fi consumate.
3. Mesele sau tocătoarele pentru tăiat și tocat carne, suprafețele pentru gătit, tacâmurile și mâinile se spală cu apă caldă și detergent după ce au venit în contact cu carne crudă roșie sau albă sau cu legume și fructe nespălate. Cuțitele folosite la tăierea sau tocarea cărnii crude nu se folosesc nespălate la tăierea pâinii, a legumelor sau fructelor.
4. Nu se gustă carnea crudă sau insuficient tratată termic!
5. Femeile însărcinate trebuie să poarte mănuși atunci când lucrează în grădină.
6. Gravidele trebuie să evite să curețe cutiile în care pisicile își fac nevoile. Dacă nu au altă posibilitate femeile însărcinate vor purta mănuși și se vor spăla după aceea pe mâini. Este recomandat ca pisicile să stea numai în casă; dacă sunt lăsate în curte sau grădină ele riscă să se infecteze cu parazitul și să îl transmită stăpânei gravide.
Screeningul pentru depistarea infecției cu Toxoplasma Gondii nu este obligatoriu prin lege în România. În unele țări europene precum Austria și Franța el este obligatoriu din 1975, în altele, precum Italia, Danemarca, Spania el a fost introdus mai recent. În Statele Unite el este recomandat numai în anumite zone și numai dacă sunt prezenți factori de risc.
În zonele în care seroprevalența infecției cu Toxoplasma G. în populație este ridicată se recomandă screening-ul serologic al femeilor gravide în primul trimestru de sarcină și repetarea regulată a acestuia dacă rezultatul inițial a demonstrat absența anticorpilor IgG. Noi recomandăm efectuarea acestei testări înainte de sarcină.
Recent Comments