Amniocenteza este procedura prin care este prelevat lichidul amniotic ce se gaseste în uter în timpul sarcinii. Lichidul amniotic înconjoară și protejează bebelușul aflat în uterul matern. Acest lichid conține celule fetale cu mult material genetic de la făt și multe alte substanțe precum hormoni, proteine etc. Prelevarea lichidului amniotic se face în scopul testării sau în scop de tratament.
Deși amniocenteza poate oferi informații valoroase despre sănătatea bebelușului tău este important să înțelegi atât riscurile amniocentezei cât și să fii pregătită pentru rezultate.
Când este recomandată amniocenteza
Amniocenteza se poate face din diferite motive și anume:
- Testarea genetică. Acesta este cel mai important si cel mai frecvent motiv de recomandare a amniocentezei. Amniocenteza genetică implică prelevarea unui eșantion de lichid amniotic și testarea acestuia pentru anumite anomalii genetice si cromozomiale cum ar fi sindromul Down, sindromul Edwards, fibroza chistica, amiotrofia spinala s.a.
- Diagnosticul infecției fetale. Ocazional, amniocenteza este utilizată pentru a evalua dacă infecția maternă a depășit bariera utero-placentară și a ajuns la făt.
- Testarea maturității plămânului fetal. Testarea maturității pulmonare fetale implică prelevarea unui eșantion de lichid amniotic și testarea acestuia pentru a determina dacă plămânii unui copil sunt suficient de maturi pentru naștere.
- În scop de tratament. Dacă se formează prea mult lichid amniotic în timpul sarcinii (polihidramnios) se recuge la amniocenteză pentru a evacua lichidul amniotic în exces din uter.
- Testarea paternității. Prin amniocenteză se poate obține ADN de la făt, care poate fi apoi comparat cu ADN-ul de la potențialul tată.
Care sunt riscurile amniocentezei
Amniocenteza prezintă riscuri minime atât pentru mamă cât și pentru făt. Totuși ele trebuie cunoscute:
- Scurgerea lichidului amniotic. Uneori lichidul amniotic se scurge prin vagin după amniocenteză. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, cantitatea de lichid pierdută este mică și se oprește în decurs de o săptămână iar sarcina poate continua în mod normal.
- Avortul. Amniocenteza efectuată în al doilea trimestru de sarcină prezintă un risc ușor de avort spontan – de aproximativ 1 la 43.000 până la 1 la 1.000 de cazuri. Riscurile sunt mai mari când amniocenteza este efectuată în trimestrul 3.
- Rănirea cu acul. În timpul amniocentezei bebelușul s-ar putea mișca și s-ar putea expune rănirii cu acul. Dar chiar și așa leziunile grave cu acul sunt excepționale.
- Sensibilizarea Rh. Rareori amniocenteza ar putea determina ca celulele sanguine ale bebelușului să pătrundă în sângele mamei. Dacă ai Rh negativ și nu ai dezvoltat anticorpi împotriva sângelui Rh pozitiv ți se va administra o injecție cu un produs din sânge numit imunoglobulină Rh după amniocenteză. Acest lucru îți va împiedica organismul să producă anticorpi Rh care pot traversa placenta și pot afecta globulele roșii ale bebelușului. Un test de sânge poate detecta dacă ai început să produci anticorpi.
- Infecţie. Foarte rar, amniocenteza poate declanșa o infecție uterină prin pătrunderea în lichidul amniotic a microbilor pe care gravida îi poartă în piele. De aceea se recomandă administrarea preventivă a unui antibiotic cu spectru larg care nu afectează fătul.
- Transmiterea infecțiilor. Dacă ai o infecție activă – cum ar fi hepatita C, toxoplasmoza sau HIV / SIDA – infecția poate fi transferată fătului în timpul amniocentezei.
Cum te pregătești pentru amniocenteză
Dacă ți se efectuează amniocenteza înainte de săptămâna 20 de sarcină, ar putea fi util să ai vezica plină în timpul procedurii, pentru susținerea uterului. Bea multe lichide înainte de programare. După 20 de săptămâni de sarcină, vezica urinară ar trebui să fie goală în timpul amniocentezei.
Medicul care îți va efectua amniocenteza îți va explica procedura și îți va cere să semnezi un formular de consimțământ înainte de începerea procedurii. Ia în considerare să vii însoțită la programare pentru sprijin emoțional și pentru a avea pe cineva care să te conducă apoi acasă.
În ce constă efectiv amniocenteza
În primul rând medicul va face o ecografie pentru a determina poziția bebelușului în uter. Te vei întinde pe spate pe o masă de examen și îți vei expune abdomenul. Medicul va aplica un gel pe abdomen, va efectua examinarea ecografică și îți va arăta poziția bebelușului pe un monitor.
Apoi îți va curăța abdomenul cu o soluție antiseptică. În general nu este nevoie de anestezie, dar uneori se poate aplica o cremă anestezică. Majoritatea femeilor raportează doar disconfort ușor în timpul procedurii.
Ghidat de sonda ecografului medicul va introduce un ac subțire, gol, prin peretele abdominal și în uter. O cantitate mică de lichid amniotic va fi aspirată într-o seringă apoi acul va fi extras din uter. Cantitatea de lichid amniotic aspirat depinde de tipul de teste care se vor efectua din lichidul amniotic.
Medicul iți va solicita să stai nemișcată în timp ce este introdus acul și aspirat lichidul amniotic. Este posibil să apară o senzație de usturime atunci când acul pătrunde în piele precum și o ușoară durere când acul pătrunde în uter.
Ce se întâmplă după amniocenteză
După terminatea procedurii, medicul va continua cu ecografia pentru a monitoriza ritmul cardiac al bebelușului. Este posibil să ai crampe sau un disconfort pelvian ușor după o amniocenteză.
In general se recomandă repaus fizic în următoarele 24-28 de ore precum și oprirea activității sexuale.
Între timp, proba de lichid amniotic va fi analizată într-un laborator. Unele rezultate ar putea fi disponibile în câteva zile. Alte rezultate ar putea fi gata în patru-opt săptămâni.
Contactează medicul dacă ai unul din următoarele simptome:
● Sângerare vaginală sau pierderea lichidului amniotic prin vagin
● Crampe uterine severe care durează mai mult de câteva ore
● Febră
● Roșeață și inflamație unde a fost introdus acul
● Activitate fetală neobișnuită sau lipsa mișcării fetale
Rezultatele amniocentezei
Medicul te va ajuta să înțelegi rezultatele amniocentezei în momentul în care acestea vor sosi de la laborator.
In cazul amniocentezei genetice rezultatele testelor pot exclude sau diagnostica în mod precis diverse afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Down. Totuși amniocenteza nu poate identifica toate afecțiunile genetice și defectele congenitale, precizia acesteia fiind de 99,4 %.
Dacă amniocenteza indică faptul că bebelușul tău are o afecțiune cromozomială sau genetică ce nu poate fi tratată s-ar putea să te confrunți cu luarea unei decizii radicale și extrem de dureroase – precum ar fi cea legată de continuarea sarcinii.
În cazul amniocentezei efectuate pentru aflarea maturității pulmonare fetale rezultatele testelor pot indica în mod precis dacă bebelușul are plămânii pregătiți pentru a respira sau dacă sunt imaturi și necesită tratament suplimentar.
Recent Comments