Ce reprezintă inseminarea intrauterină?

Inseminarea intrauterină (I.U.I.) este o metodă medicală de obținere a sarcinii, recomandată în caz de infertilitate, ce constă în introducerea în uter în perioada ovulatorie a spermei preparate în laborator, astfel încât spermatozoizii cei mai buni să ajungă mai aproape de ovocit. I.U.I. se poate face în cursul unui ciclu natural sau în cursul unui ciclu cu stimulare ovariană prin medicație. Inseminarea intrauterină este o procedură ce se efectuează de către medicii specialiști în tratamentul infertilității.

Care sunt contraindicațiile inseminării intrauterine?

I.U.I. nu se poate recomanda în cazul obstrucției bilaterale a trompelor uterine, a modificărilor grave de spermogramă, a endometriozei pelvine severe, a sindromului aderențial pelvin apărut după multiple infecții genitale. În situațiile enumerate mai sus, procedura recomandată este fertilizarea in vitro.

Care sunt indicațiile inseminării intrauterine?

Inseminarea intrauterină se recomandă în cazul infertilității neexplicate, a endometriozei ușoare, a numărului scăzut de spermatozoizi, a motilității scăzute a spermatozoizilor, în cazul evitării transmiterii viitorului copil a unei boli genetice prezente în familia partenerului, în cazul unei femei singure care vrea să obțină o sarcină (cu sperma donată), în cazul problemelor legate de mucusul cervical sau de colul uterin, uneori în cazul patologiei de erecție sau de ejaculare.

I.U.I. s-ar putea recomanda și în situația unui cuplu sau unei persoane care vrea să conceapă natural când nu există patologie masculină, patologie tubară, patologie hormonală sau calitate scăzută a ovocitelor.

Etapele procesului I.U.I.

Efectuată de către medicul specialist în infertilitate inseminarea intrauterină I.U.I. constă în introducerea direct în uterul pacientei a spermei care s-a prelucrat în laborator, crescând astfel șansele ca spermatozoizii să ajungă mai aproape și să fertilizeze ovocitul. Procedura, care este simplă și nedureroasă se poate face în timpul ovulației naturale sau în timpul celei obținute prin stimulare hormonală. Etapele inseminării intrauterine sunt:

  • stimularea ovariană
    Dacă se recomandă stimularea ovariană, aceasta constă în administrarea unui tratament pentru dezvoltarea foliculului ovarian, începând cu zilele 2-4 ale ciclului. Medicația pentru stimularea ovulației se administrează 5-10 zile (letrozol sau gonadotropine). Indiferent dacă ovulația este naturală sau stimulată în această perioadă sunt necesare mai multe vizite la specialist pentru monitorizare ecografică și hormonală.
  • declanșarea ovulației
    Când foliculul dominant ovarian ajunge la dimensiunea potrivită se va declanșa ovulația prin administrarea unui alt medicament (de obicei Ovitrelle). In această perioadă monitorizările ecografice si hormonale vor fi mai frecvente pentru a identifica vârful de LH care prezice ovulația și astfel pentru a face inseminarea intrauterină în perioada cea mai potrivită (de obicei la 12-36 ore de la peak-ul de LH).
  • prepararea spermei
    Pentru a crește șansele de success ale procedurii de inseminare intrauterină sperma partenerului trebuie analizată corespunzător. După recoltarea în camera special amenajată sperma partenerului va fi evaluată din punct de vedere al morfologiei, motilității și numărului spermatozoizilor și apoi preparată printr-o procedură specială. După preparare, sperma este introdusă în recipientul folosit la inseminare. În anumite situații speciale, inseminarea intrauterină se poate face cu sperma de la un donator anonim.
  • inseminarea intrauterină
    Partenera va fi pregatită pentru inseminare prin efectuarea toaletei vulvovaginale cu ser fiziologic. Sub control ecografic, cateterul care va conduce sperma partenerului este introdus în uter, iar sperma va fi injectată prin acesta. Medicul va confirma introducerea spermei în uter și apoi va extrage cateterul. Manevra este simplă, în general nedureroasă și nu necesită anestezie.